descompune - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din des- + compus (după franceză décomposer).

Pronunție

Verb

Conjugarea verbului descompune
Infinitiv a descompune
Indicativ prezentpers. 1 sg. descompun
Conjunctiv prezentpers. 3 sg. să descompuie
Participiu descompus
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a desface în părțile componente.
  2. (v.refl.) (fig.) a se destrăma, a se dezmembra.
  3. (v.refl.) (despre materii și corpuri organice) a se altera, a se strica; a putrezi.
  4. (v.refl.) (fig.) (despre oameni) a-și schimba prin deformare caracterul, înfățișarea morală sau fizică; (despre față, trăsături etc.) a se crispa, a se contracta.

Cuvinte derivate

Traduceri

Referințe