descurca - Wikționar (original) (raw)
De la Wikționar, dicționarul liber
română
Etimologie
Din prefixul des- + (în)curca.
Pronunție
- AFI: /des.kur'ka/
Verb
| Conjugarea verbului (se) descurca | |
|---|---|
| Infinitiv | a (se) descurca |
| Indicativ prezentpers. 1 sg. | (mă) descurc |
| Conjunctiv prezentpers. 3 sg. | să (se) descurce |
| Participiu | descurcat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a face să nu mai fie încurcat; a descâlci.
- (v.refl. și tranz.) a ieși sau a scoate pe cineva dintr-o situație încurcată, dificilă, neobișnuită.
Mă descurc astezi. - (v.tranz.) a lămuri, a limpezi, a clarifica o problemă, o situație confuză, încurcată.