destin - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

Wikipedia

Wikipedia

română

Etimologie

Din franceză destin.

Pronunție

Substantiv

Declinarea substantivului destin
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ destin destine
Articulat destinul destinele
Genitiv-Dativ destinului destinelor
Vocativ destinule destinelor
  1. soartă, viitor.
  2. forță sau voință supranaturală despre care se credehotărăște în mod fatal și irevocabil tot ce se petrece în viața omului; fatalitate.

Traduceri

Anagrame

Referințe