deziluziona - Wikționar (original) (raw)
De la Wikționar, dicționarul liber
română
Etimologie
Din franceză désillusionner.
Pronunție
- AFI: /de.zi.lu.zi.o'na/
Verb
| Conjugarea verbului deziluziona | |
|---|---|
| Infinitiv | a deziluziona |
| Indicativ prezentpers. 1 sg. | deziluzionez |
| Conjunctiv prezentpers. 3 sg. | să deziluzioneze |
| Participiu | deziluzionat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a pricinui cuiva o deziluzie, a face (pe cineva) să-și piardă speranțele, încrederea, iluziile; a decepționa, a dezamăgi.