dicta - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză dicter < latină dictare.

Pronunție

Verb

Conjugarea verbului dicta
Infinitiv a dicta
Indicativ prezentpers. 1 sg. dictez
Conjunctiv prezentpers. 3 sg. să dicteze
Participiu dictat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a pronunța rar și deslușit cuvintele unei fraze, ale unui text, pentru ca ascultătorul să le poată scrie întocmai.
  2. a impune ceva în mod categoric, a obliga pe cinevaaccepte ceva fără condiții; a ordona.
  3. (despre abstracte) a îndemna, a determina stringent la o acțiune.

Sinonime

Cuvinte derivate

Traduceri

a pronunța cuvinte pentru scriere

Referințe