eșua - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză échouer.

Pronunție

Verb

Conjugarea verbului eșua
Infinitiv a eșua
Indicativ prezentpers. 1 sg. eșuez
Conjunctiv prezentpers. 3 sg. să eșueze
Participiu eșuat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (despre vapoare; la pers. 3) a se așeza voit sau a se împotmoli în nisip sau într-un loc unde apa are o adâncime redusă.
  2. (v.intranz.) a suferi un eșec, a da greș, a nu reuși, a nu izbuti.

Cuvinte derivate

Traduceri

Referințe