epigraf - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză épigraphe.

Pronunție

Substantiv

Declinarea substantivului epigraf
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ epigraf epigrafe
Articulat epigraful epigrafele
Genitiv-Dativ epigrafului epigrafelor
Vocativ epigrafule epigrafelor
  1. scurt fragment, de obicei dintr-o operă celebră, în versuri sau în proză, pus la începutul unei cărți sau al unui capitol pentru a indica în mod concis ideea artistică a lucrării sau a capitolului respectiv; moto.
  2. scurtă inscripție pe fațada unei construcții, a unui monument, a unui edificiu antic etc.

Traduceri

Referințe