eticheta - Wikționar (original) (raw)
De la Wikționar, dicționarul liber
română
Etimologie
Din franceză étiqueter.
Pronunție
- AFI: /e.ti.ke'ta/
Verb
| Conjugarea verbului eticheta | |
|---|---|
| Infinitiv | a eticheta |
| Indicativ prezentpers. 1 sg. | etichetez |
| Conjunctiv prezentpers. 3 sg. | să eticheteze |
| Participiu | etichetat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a aplica o etichetă pe un obiect.
- (fig.) a califica pe cineva sau ceva așa cum se cuvine sau cum crede că se cuvine.