examen - Wikționar (original) (raw)
De la Wikționar, dicționarul liber
Wikipedia
română
Etimologie
Din franceză, latină examen.
Pronunție
- AFI: /egˈza.men/
Substantiv
| Declinarea substantivului examen | ||
|---|---|---|
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | examen | examene |
| Articulat | examenul | examenele |
| Genitiv-Dativ | examenului | examenelor |
| Vocativ | examenule | examenelor |
- mijloc de verificare și de apreciere a cunoștințelor dobândite de elevi, de studenți, de candidați pentru ocuparea unui loc, a unui post etc.
- probă, încercare prin care se verifică trăinicia, temeinicia unui lucru, a unei situații etc.
- cercetare amănunțită a unui lucru sau a unei ființe, în vederea ajungerii la o justă cunoaștere a lor.
Cuvinte compuse
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online