farmec - Wikționar (original) (raw)
De la Wikționar, dicționarul liber
română
Etimologie
Din latină pharmacum.
Pronunție
- AFI: /ˈfar.mek/
Substantiv
| Declinarea substantivului farmec | ||
|---|---|---|
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | farmec | farmece |
| Articulat | farmecul | farmecele |
| Genitiv-Dativ | farmecului | farmecelor |
| Vocativ | farmecule | farmecelor |
- (în basme și în superstiții) acțiunea de a vrăji și rezultatul ei; transformare miraculoasă a lucrurilor (în urma unor vrăji); mijloace magice întrebuințate pentru o asemenea transformare; vrajă, vrăjitorie.
- ansamblu de calități (frumusețe, grație etc.) care încântă, atrage pe cineva.
Farmecul pădurii. - desfătare, plăcere, încântare pe care o simte cineva în fața unui lucru fermecător.
Cuvinte derivate
Locuțiuni
- (loc.adv.) Ca prin farmec = într-un mod miraculos, pe neașteptate, dintr-o dată.
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online