funcționa - Wikționar (original) (raw)
De la Wikționar, dicționarul liber
română
Etimologie
Din franceză fonctionner (după funcție).
Pronunție
- AFI: /funk.ʦi.oˈna/
Verb
| Conjugarea verbului funcționa | |
|---|---|
| Infinitiv | a funcționa |
| Indicativ prezentpers. 1 sg. | funcționez |
| Conjunctiv prezentpers. 3 sg. | să funcționeze |
| Participiu | funcționat |
| Conjugare | I |
- (v.intranz.) a-și îndeplini funcția, rolul.
Funcționează un birou special de informații. - a fi în funcție, a se afla în stare de funcționare.
Uzina funcționează cu întreaga capacitate.
Ceasornicul, motorul funcționează.