garanta - Wikționar (original) (raw)
De la Wikționar, dicționarul liber
română
Etimologie
Din franceză garantir. Confer italiană garantire.
Pronunție
- AFI: /ga.ran'ta/
Verb
| Conjugarea verbului garanta | |
|---|---|
| Infinitiv | a garanta |
| Indicativ prezentpers. 1 sg. | garantez |
| Conjunctiv prezentpers. 3 sg. | să garanteze |
| Participiu | garantat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz. și intranz.) a da cuiva siguranța că va avea ceva; a asigura (cuiva ceva); a răspunde de valoarea, de calitatea unui obiect.
Le garantez libertatea. - a se angaja să mențină în stare de bună funcționare, pe o durată determinată, un aparat, un mecanism etc. vândut.
- a răspunde pentru faptele sau pentru comportarea altuia, a da asigurări că...
Garantez pentru el. - (v.intranz.) a-și lua răspunderea cu averea sa că datoria făcută de altul va fi achitată conform obligațiilor stabilite.