geme - Wikționar (original) (raw)
De la Wikționar, dicționarul liber
română
Etimologie
Din latină gĕmĕre.
Pronunție
- AFI: /ˈʤe.me/
Verb
| Conjugarea verbului geme | |
|---|---|
| Infinitiv | a geme |
| Indicativ prezentpers. 1 sg. | gem |
| Conjunctiv prezentpers. 3 sg. | să geamă |
| Participiu | gemut |
| Conjugare | III |
- (v.intranz.) (despre ființe) a scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale).
Geme de durere. - (fig.) (despre elemente ale naturii) a fremăta, a murmura, a vui.
- (fig.) a fi plin, încărcat peste măsură.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a (se) lamenta
| catalană: gemegar (català) engleză: moan (English) esperanto: ĝemi (Esperanto) finlandeză: huokailla (suomi) franceză: gémir (français) germană: jammern (Deutsch) italiană: gemere (italiano) | latină: gemere (Latina) poloneză: jęczeć (polski) portugheză: gemir (português) spaniolă: gemir (español) suedeză: stöna (svenska), jämra (svenska) turcă: inlemek (Türkçe) |
|---|
Etimologie
Din geme.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru geme.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru geme.