germina - Wikționar (original) (raw)
De la Wikționar, dicționarul liber
română
Etimologie
Din latină germinare.
Pronunție
- AFI: /ʤer.miˈna/
Verb
| Conjugarea verbului germina | |
|---|---|
| Infinitiv | a germina |
| Indicativ prezentpers. 1 sg. | ' |
| Conjunctiv prezentpers. 3 sg. | să germineze |
| Participiu | germinat |
| Conjugare | I |
- (v.intranz.) (despre germeni, p.ext. despre plante) a începe să se dezvolte, să încolțească, să se înmulțească, să pornească un nou ciclu de vegetație (în condiții favorabile).
- (v.intranz.) (despre o materie organică sau un organ) a trece de la viața latentă sau embrionară la viața activă.
Cuvinte derivate
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online