gros - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

Wikipedia

română

Etimologie

Din latină grossus.

Pronunție

• AFI: /gros/

Adjectiv

1. (despre corpuri cilindrice) care are diametrul sau circumferința mai mari decât dimensiunile obișnuite.
   Trunchi gros.
2. (despre ființe sau despre părți ale corpului lor) dezvoltat mult în lățime.
3. (pop.; la f.) gravidă, însărcinată.
4. care are volum mare, care depășește prin volum dimensiunile obișnuite; voluminos.
   Carte groasă.
5. (despre litere) care este mai lat decât literele obișnuite.
6. mare, în sens vertical, de la suprafață în adâncime sau de la suprafață până la bază.
   Strat gros.
7. care este țesut din fire groase.
   Haină groasă.
8. (despre fluide) care curge sau se împrăștie greu; dens.
9. (fig.) (despre întuneric, umbră, ceață etc.) adânc, compact.
10. (fig.) (despre voce, glas, sunete, adesea adverbial) adânc, grav.
11. (înv.) grosolan, bădăran; incult; care trădează pe omul bădăran sau incult.

Cuvinte derivate

• botgros
• groscior
• grosime
• grosoman
• grosuț
• groșiță

Cuvinte compuse

• intestinul gros

Expresii

• Gros la pungă = bogat
• Gros la (sau de) obraz = a) obraznic; b) nesimțit
• Gros la piele sau cu pielea groasă = nesimțit
• Gros la (sau în) ceafă sau cu ceafa groasă = bădăran

Traduceri

Adverb

1. (pop. și fam.) mult, din plin, din belșug.
   Câștigă gros.
2. (înv.) în linii mari, superficial, în mod grosolan.

Traduceri

Substantiv

1. partea cea mai numeroasă dintr-o colectivitate, dintr-un ansamblu de obiecte, de fenomene (de același fel); greu.
2. (pop. și fam.) închisoare.

Locuțiuni

• (loc.adv.) Din gros = în cantitate mare, din belșug.

Traduceri

Substantiv

1. (reg.) buștean, trunchi; bârnă (groasă).

Traduceri

Etimologie

Din germană Gros.

Substantiv

1. măsură folosită în comerț pentru mărfuri sub formă de obiecte mici de același fel, egală cu 12 duzini, adică 144 de bucăți.

Cuvinte compuse

• mic gros

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online