habitus - Wikționar (original) (raw)
De la Wikționar, dicționarul liber
Wikipedia
română
Etimologie
Din latină habitus.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului habitus | ||
|---|---|---|
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | habitus | invariabil |
| Articulat | habitusul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | habitusului | invariabil |
| Vocativ | habitusule | invariabil |
- aspect fizic exterior al unui individ, capabil să prezinte indicații asupra stării de sănătate a individului respectiv.
- aspect exterior specific pe care îl capătă cristalele prin dezvoltarea diferită a fețelor.
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online