hrană - Wikționar (original) (raw)
De la Wikționar, dicționarul liber
română
Etimologie
Din slavă hrana.
Pronunție
- AFI: /'hra.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului hrană | ||
|---|---|---|
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | hrană | (rar) hrane |
| Articulat | hrana | hranele |
| Genitiv-Dativ | hranei | hranelor |
| Vocativ | ' | ' |
- tot ceea ce servește la nutriția omului, a animalelor sau a plantelor; nutriment; p. restr. mâncare, bucate.
Hrană consistentă.
A servit drept hrana peștilor.