injurie - Wikționar (original) (raw)
De la Wikționar, dicționarul liber
română
Etimologie
Din latină injuria. Confer franceză injure.
Pronunție
- AFI: /in'ʒu.ri.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului injurie | ||
|---|---|---|
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | injurie | injurii |
| Articulat | injuria | injuriile |
| Genitiv-Dativ | injuriei | injuriilor |
| Vocativ | injurie | injuriilor |
- infracțiune care constă în atingerea adusă onoarei sau reputației unei persoane prin cuvinte, gesturi sau acte jignitoare; insultă, jignire (gravă), invectivă.
- (rar) acțiune cu efect vătămător.
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online