intimida - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză intimider.

Pronunție

Verb

Conjugarea verbului (se) intimida
Infinitiv a (se) intimida
Indicativ prezentpers. 1 sg. (mă) intimidez
Conjunctiv prezentpers. 3 sg. să (se) intimideze
Participiu intimidat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a facedevină sau a deveni timid, a insufla cuiva sau a simți teamă, frică; a (se) speria; a (se) încurca, a (se) zăpăci, a (se) fâstâci.

Cuvinte derivate

Traduceri

Etimologie

Din intimida.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru intimida.

Referințe