intra - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină intrare.

Pronunție

Verb

Conjugarea verbului intra
Infinitiv a intra
Indicativ prezentpers. 1 sg. intru
Conjunctiv prezentpers. 3 sg. să intre
Participiu intrat
Conjugare I

I.

  1. (v.intranz.) (despre ființe) a trece din afară înăuntru, a merge dintr-un loc deschis într-unul închis (sau considerat ca atare); a se introduce, a se băga.
    Au intrat în casă.
  2. (fig.) a pătrunde, a se vârî, a ajunge la...
    A intra în amănunte.
  3. a participa, a se băga, a se amesteca; a lua parte la o activitate.
  4. a ajunge, a apuca (sau a fi pe punctulajungă, să apuce) o vârstă, o epocă etc.
  5. (urmat de determinări introduse prin prep. "în" sau "la") a îmbrățișa o îndeletnicire; a se angaja într-o slujbă.
  6. a adera, a se înscrie, a fi admis într-o organizație, într-o asociație etc.

II.

  1. (despre lucruri, fenomene, idei etc.) a pătrunde, a se înfige, a se băga; a străbate.
    Acul intră în pânză.
    Lumina intră pe fereastră.
  2. (fig.) a-și face loc, a se strecura; a ajunge în...
  3. a avea loc; a încăpea.
    Cartea intră în servietă.
  4. (mat.) a se cuprinde de un anumit număr de ori în alt număr.
  5. (despre materiale) a fi necesar, a trebui într-o anumită proporție spre a realiza un anumit produs.
    La acest palton intră stofă multă.
  6. a face parte integrantă (din ceva).
  7. a începe executarea unei părți dintr-o bucată muzicală.

Sinonime

I.

Antonime

Cuvinte derivate

Locuțiuni

Expresii

Traduceri

a trece din afară înăuntru

albaneză: hyn (shqip) arabă: دخل (العربية) (dáxala) catalană: entrar (català) cehă: vstoupit (čeština) croată: ući (hrvatski), ulaziti (hrvatski) daneză: ind (dansk) engleză: enter (English) esperanto: eniri (Esperanto) franceză: entrer (français) galiciană: entrar (galego) germană: hereingehen (Deutsch), eintreten (Deutsch) greacă: μπαίνω (Ελληνικά) (mpéno) indoneziană: masuk (Bahasa Indonesia) italiană: entrare (italiano) japoneză: 入る (日本語) (はいる, hairu), (日本語) (にゅう, nyuu) latină: intrare (Latina) maghiară: bemegy (magyar) neerlandeză: inkomen (Nederlands) papamiento: drenta (Papiamentu) persană: ورود (فارسی) (vorud) poloneză: wchodzić (polski) portugheză: entrar (português) rusă: входить (русский) (vxodít’) spaniolă: entrar (español) suedeză: komma in (svenska)/ in (svenska), inträda (svenska) swahili: kuingia (Kiswahili) turcă: girmek (Türkçe)

Etimologie

Din intra.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru intra.

Referințe