invita - Wikționar (original) (raw)
De la Wikționar, dicționarul liber
română
Etimologie
Din franceză inviter < latină invitare.
Pronunție
- AFI: /in.viˈta/
Verb
| Conjugarea verbului invita | |
|---|---|
| Infinitiv | a invita |
| Indicativ prezentpers. 1 sg. | invit |
| Conjunctiv prezentpers. 3 sg. | să invite |
| Participiu | invitat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a ruga pe cineva să se prezinte undeva sau să participe la ceva; a chema; a convoca; a pofti.
Se invită unul pe altul la petrecere.
I-a invitat la direcție, la poliție. - a soma.
Te invit să ieși.
Sinonime
- 1: chema, (se) îmbia, (se) pofti, (grecism înv.) (se) proscalisi, convoca, (înv., în Transilv. și Ban.) conchema
- 2: soma
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
Etimologie
Din invita.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru invita.