iriga - Wikționar (original) (raw)
De la Wikționar, dicționarul liber
română
Etimologie
Din franceză irriguer < latină irrigare.
Pronunție
- AFI: /i.ri'ga/
Verb
| Conjugarea verbului iriga | |
|---|---|
| Infinitiv | a iriga |
| Indicativ prezentpers. 1 sg. | irighez |
| Conjunctiv prezentpers. 3 sg. | să irigheze |
| Participiu | irigat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a aplica, a efectua lucrări de irigații pe un teren arabil.
- (v.tranz.) (despre sânge) a circula într-un organism, într-un organ, într-un țesut.
Cuvinte derivate
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online