istoric - Wikționar (original) (raw)
De la Wikționar, dicționarul liber
Wikipedia
română
Etimologie
Din franceză historique < latină historicus, italiană istorico.
Pronunție
- AFI: /is'to.rik/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului istoric | ||
|---|---|---|
| Singular | Plural | |
| Masculin | istoric | istorici |
| Feminin | istorică | istorice |
| Neutru | istoric | istorice |
- care aparține istoriei, privitor la istorie, istoricesc; (p.ext.) care are o importanță deosebită (în dezvoltarea societății).
- care se ocupă cu fapte din istorie, care are ca temă istoria.
Roman istoric. - care se schimbă în cursul timpului.
- care corespunde faptelor istoriei, care a existat în realitate, real.
- care studiază problemele sau fenomenele în ordinea cronologică.
Metodă istorică.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului istoric | ||
|---|---|---|
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | istoric | istorici |
| Articulat | istoricul | istoricii |
| Genitiv-Dativ | istoricului | istoricilor |
| Vocativ | istoricule | istoricilor |
- specialist în domeniul istoriei, autor de opere istorice; (p.restr.) istoriograf.
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului istoric | ||
|---|---|---|
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | istoric | istorice |
| Articulat | istoricul | istoricele |
| Genitiv-Dativ | istoricului | istoricelor |
| Vocativ | istoricule | istoricelor |
- expunere (amplă) a unui fapt, a unui eveniment, etc., în împrejurările în care s-a produs, în ordinea desfășurării faptelor etc.
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online