itinerar - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză itinéraire < latină itinerarius.

Pronunție

Substantiv

Declinarea substantivului itinerar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ itinerar itinerare
Articulat itinerarul itinerarele
Genitiv-Dativ itinerarului itinerarelor
Vocativ itinerarule itinerarelor
  1. drum pe care se desfășoară o călătorie, cu indicarea localităților parcurse; marșrut.
  2. indicator care cuprinde stațiile și orele de plecare și de sosire ale unui vehicul pe un parcurs.

Cuvinte derivate

Traduceri

Anagrame

Referințe