lumină - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

Wikipedia

Wikipedia

română

Etimologie

Probabil din lume (înv.) „lumină”.

Pronunție

Substantiv

Declinarea substantivului lumină
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ lumină lumini
Articulat lumina luminile
Genitiv-Dativ luminii luminilor
Vocativ lumină luminilor
  1. radiație sau complex de radiații electromagnetice emise de corpuri incandescente (cu sau fără flacără) sau luminescente și care impresionează ochiul omenesc; efectul acestei radiații.
  2. (fig.) strălucire; înseninare.
  3. izvor, sursă de lumină.
  4. (spec.) sursă luminoasă (de obicei colorată) situată pe o navă, aeronavă etc., folosită la indicarea poziției sau la semnalizare.
  5. flacără, flăcăruie.
  6. (pop.) lumânare.
  7. unitate de măsură pentru fluxul luminos.
  8. (și în sintagma lumina ochiului) pupilă; (p.ext.) ochi, privire.
  9. (ca termen de comparație) ființă, lucru, obiect etc. mai drag, mai de preț, mai scump.
  10. (fig.) ceea ce aduce claritate în mintea omenească; învățătură, cultură, educație.
  11. distanța liberă dintre fețele interioare a două piese vecine ale unui sistem tehnic sau dintre fețele interioare opuse ale unui gol.
  12. (înv.; urmat de determinări) suprafață.
  13. stăvilarul morii.

Antonime

  1. întunecime, obscuritate, umbră

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

Expresii

Traduceri

Etimologie

Din lumina.

Pronunție

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru lumina.

Anagrame

Referințe