marfă - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

Wikipedia

română

Etimologie

Din maghiară marha „vită”.

Pronunție

• AFI: /ˈmar.fə/

Substantiv

1. produs al muncii destinat schimbului prin intermediul vânzării-cumpărării.

Cuvinte derivate

• marfagiu
• mărfar
• mărfușoară

Expresii

• A-și lăuda marfa = a-și lăuda lucrurile proprii sau meritele personale
• (rar) Altă marfă, = se spune când este vorba despre alt aspect al unei probleme, despre altă situație, altă împrejurare

Traduceri

Anagrame

• farmă
• fărâm

Referințe

• DEX '98 via DEX online