margine - Wikționar (original) (raw)
De la Wikționar, dicționarul liber
Wikipedia
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /'mar.ʤi.ne/
Substantiv
Declinarea substantivului margine | ||
---|---|---|
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | margine | margini |
Articulat | marginea | marginile |
Genitiv-Dativ | marginii | marginilor |
Vocativ | margine | marginilor |
- loc unde se termină o suprafață; extremitate, capăt al unei suprafețe.
- (spec.) hotar, frontieră.
- (spec.) periferie.
- (spec.) mal, țărm.
- circumferință a gurii unei gropi sau a unui recipient; loc unde se termină o groapă sau un recipient.
- (fig.) limită până la care se poate admite sau concepe ceva.
Cuvinte derivate
Locuțiuni
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online