merita - Wikționar (original) (raw)
De la Wikționar, dicționarul liber
română
Etimologie
Din franceză mériter < latină meritare.
Pronunție
- AFI: /me.riˈta/
Verb
| Conjugarea verbului merita | |
|---|---|
| Infinitiv | a merita |
| Indicativ prezentpers. 1 sg. | merit |
| Conjunctiv prezentpers. 3 sg. | să merite |
| Participiu | meritând |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a fi vrednic de răsplată sau de pedeapsă potrivit cu faptele sale (bune sau rele); a avea dreptul să primească o răsplată (bună sau rea); a i se cuveni.
Meriți o bătaie! - a justifica, a îndreptăți prețuirea, interesul sau grija care i se acordă.
Merităm laudele noastre.
Această noutate merită confirmare. - (spec.) (despre mărfuri, obiecte de schimb) a justifica prețul cerut; a face, a valora.
Sinonime
- 1: i se cuveni, (înv.) învrednici, meritarisi
- 3: face
Cuvinte derivate
Traduceri
Etimologie
Din merita.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru merita.
Referințe
italiană
(italiano)
Etimologie
Derivat din meritare.
Pronunție
- AFI: /'merita/
Verb
merita