mijloc - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină medius locus.

Pronunție

Substantiv

Declinarea substantivului mijloc
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mijloc mijlocuri
Articulat mijlocul mijlocurile
Genitiv-Dativ mijlocului mijlocurilor
Vocativ mijlocule mijlocurilor
  1. punct care se găsește la egală depărtare de două extreme; centru; loc aflat în interiorul unui spațiu, la oarecare distanță de margine.
  2. nume dat anumitor părți ale unor obiecte situate sau destinate a fi situate în partea (aproximativ) centrală a obiectului respectiv.
  3. parte a corpului omenesc cuprinsă între torace și șolduri; talie, brâu.
  4. (înv.) mediu, ambianță.
  5. moment situat la aceeași depărtare de începutul și sfârșitul unei acțiuni, al unei perioade de timp; jumătate.
  6. parte a unei acțiuni, a unei narațiuni etc. situată între începutul și sfârșitul ei.
  7. (înv. și pop.) ceea ce are calitatea, valoarea situată între o limită superioară și altă inferioară.
  8. ceea ce servește ca unealtă pentru realizarea unui scop; (la pl.) posibilități (materiale sau morale) de care dispune cineva pentru un anumit scop; (p.ext.) cale, metodă, procedeu.
  9. chip, fel.
  10. posibilitate, putință.
  11. (concr.; la pl.) unelte, utilaj.
  12. (concr.) avere, bani, resurse, fonduri.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

Expresii

Traduceri

Referințe