milă - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

Wikipedia

română

Etimologie

Din slavă (veche) milŭ.

Pronunție

• AFI: /'mi.lə/

Substantiv

1. sentiment de înțelegere și de compasiune față de suferința sau de nenorocirea cuiva; compătimire; îndurare; milostenie.
2. ajutor, binefacere; (concr.) pomană, milostenie.
3. stare jalnică, de compătimit în care se află cineva; mizerie.
4. tristețe, melancolie, jale.
5. bunăvoință, bunătate, indulgență, înțelegere.
6. (în credințele religioase) bunăvoință și ajutor pe care Dumnezeu le acordă omului; grație divină, îndurare.

Cuvinte derivate

• milog
• milos
• miluță
• nemilă

Locuțiuni

• (loc.adj. și adv.) Fără (de) milă = crud, nemilos, neîndurător.
• (loc.adv.) De milă sau de mila cuiva = dintr-un sentiment de compătimire (față de cineva).
• (loc.conj.) De milă să nu... = de teamă ca nu cumva să...

Expresii

• De silă, de milă sau de milă, de silă = vrând-nevrând; de voie, de nevoie
• (A fi) vrednic de milă = (a se afla) într-o situație jalnică, (a fi) demn de compătimit
• A-i plânge (cuiva) de milă = a fi cuprins de părere de rău pentru suferințele sau pentru starea cuiva
• A face (cuiva) milă = a provoca compătimirea, a fi vrednic de plâns
• A avea milă de... = a se purta cu grijă, cu menajamente față de cineva sau de ceva
• (Ți-e) mai mare mila = a) se zice când cineva se află într-o stare demnă de compătimire; b) (cu valoare de superlativ) foarte tare (sau mult, dureros etc.)
• (pop.) Fără milă de păcat = fără teama de a greși
• A cere milă = a) a cerși; b) a cere îndurare, iertare
• (pop.) A nu avea (sau a nu afla) milă (undeva sau la cineva) = a nu găsi bunăvoință (undeva sau la cineva)
• Unde (sau pe ce) pune el mâna, pune și Dumnezeu mila, = se spune despre acela căruia îi merg toate din plin
• (formulă întrebuințată mai ales în limbaj bisericesc) Dumnezeu (sau Domnul) să-și facă milă (de cineva sau cu cineva) = Dumnezeu să se îndure (de cineva)
• A lăsa (pe cineva) în mila Domnului = a lăsa (pe cineva) în voia sorții, a nu se mai interesa de el
• (fam.) Dumnezeu cu mila! = fie ce-o fi! cum o da Dumnezeu!
• Mila Domnului! = (exclamație care exprimă satisfacția sau adeziunea cuiva) slavă Domnului!
• (înv.) Prin (sau din, cu) mila lui Dumnezeu, = formulă de introducere la scrierile vechi, în acte administrative etc

Traduceri

Etimologie

Din poloneză mila.

Substantiv

1. unitate de măsură pentru lungimi folosită în trecut, care a variat în timp și de la o țară la alta; (azi) unitate de măsură pentru lungimi egală cu 1609,3 m, folosită în Marea Britanie și în S.U.A.

Cuvinte compuse

• milă marină

Traduceri

Anagrame

• amil
• mâli

Referințe

• DEX '98 via DEX online