mima - Wikționar (original) (raw)
De la Wikționar, dicționarul liber
română
Etimologie
Din franceză mimer.
Pronunție
- AFI: /mi'ma/
Verb
| Conjugarea verbului mima | |
|---|---|
| Infinitiv | a mima |
| Indicativ prezentpers. 1 sg. | mimez |
| Conjunctiv prezentpers. 3 sg. | să mimeze |
| Participiu | mimat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a interpreta un rol, o piesă etc. sau a exprima ceva prin mimică, prin gesturi, ca un mim.
- (v.tranz.) a imita gesturile, apucăturile cuiva.
Cuvinte derivate
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online