mima - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză mimer.

Pronunție

Verb

Conjugarea verbului mima
Infinitiv a mima
Indicativ prezentpers. 1 sg. mimez
Conjunctiv prezentpers. 3 sg. să mimeze
Participiu mimat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a interpreta un rol, o piesă etc. sau a exprima ceva prin mimică, prin gesturi, ca un mim.
  2. (v.tranz.) a imita gesturile, apucăturile cuiva.

Cuvinte derivate

Traduceri

Referințe