moarte - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

Moartea

română

Etimologie

Din latină mortem.

Pronunție

• AFI: /ˈmo̯ar.te/

Substantiv

1. încetare a vieții, oprire a tuturor funcțiilor vitale, sfârșitul vieții.
   Moartea unei persoane.
2. (fig.) dispariție, pieire.
   Acolo și-a găsit moartea.
3. omor, ucidere; crimă, asasinat; p. ext. măcel, masacru.
4. pedeapsă capitală.
5. (înv. și pop.) mortalitate provocată de un flagel; p. ext. molimă, epidemie.
6. ceea ce pricinuiește sau se crede că pricinuiește moarte.

Sinonime

• 1: decedare, deces, dispariție, pieire, prăpădire, răposare, sfârșit, stingere, sucombare, (livr.) exitus, extincție, repauzare, (mai ales în limbajul bisericesc) repaus, (înv. și pop.) săvârșire, (pop.) pierzanie, pierzare, (reg.) pieiște, topenie, (înv.) petrecanie, petrecere, pierdere, piericiune, prăpăditură, pristăvire, săvârșenie, săvârșit, scădere, sconcenie, (ir.) crăpare, (arg.) mierleală, mierlire, verdeș
• 2: (fig.) mormânt, somnul de veci
• 3: ucidere, omor, crimă
• 4: execuție

Antonime

• înviere, naștere, nemurire, reînviere, viață, nemoarte

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

• fluturul-morții
• gândacul-morților
• moarte aparentă
• moarte biologică
• moarte clinică sau moarte relativă
• moarte declarată
• moarte fizică
• moartea-găinilor
• moartea-puricelui
• moartea-stelnițelor
• oaia-morților
• sufletul-morților

Cuvinte apropiate

Locuțiuni

• (loc. adj.) Fără (de) moarte = a) veșnic, nemuritor; b) (despre obiecte) foarte durabil, foarte trainic.
• (loc. adj. și adv. fig.) De moarte = a) moral; b) (în textele bisericești; despre păcate, greșeli) care atrage osânda veșnică; c) grozav, cumplit, teribil.
• (loc. vb.) A face moarte de om = a omorî, a ucide.
• A-și face moarte (singur sau cu mâna lui) = a se sinucide, a se omorî.

Expresii

• Pe viață și pe moarte = a) din toate puterile, cu înverșunare, punându-si viața în joc; b) pentru totdeauna
• (A fi ori a se afla) pe patul de moarte sau pe patul morții = (a fi) în agonie
• Între viață și moarte = în agonie, aproape de moarte
• Ca de frica morții = înfrigurat, febril
• Cu moartea în suflet = extrem de mâhnit, de îndurerat; desperat, deznădăjduit
• A se da de ceasul morții = a depune eforturi desperate; a se frământa, a se neliniști extrem de mult
• A da moartea în ceva = a muri în număr foarte mare
• A azvârli (sau a băga) moartea-n țigani = a) a învinui pe nedrept pe cineva, a da vina pe alții; b) a lansa o idee, un proiect fără finalitate, care provoacă doar confuzie, derută
• A da mâna cu moartea sau a vedea moartea cu ochii = a trece printr-o mare primejdie
• (A fi) uitat de moarte = (a fi) foarte bătrân
• A nu avea (sau a nu cunoaște) moarte = (despre obiecte) a fi foarte durabil
• (fam.) Moarte de om = mare înghesuială, îmbulzeală
• La moarte! = formulă cu care se cerea pedeapsa capitală pentru un vinovat
• Moartea mea (sau ta, lui etc.) e... sau e moartea mea (ori ta, lui etc.) = se spune pentru a arăta că un anumit lucru place cuiva în mod deosebit
• A-i căuta moartea pe acasă = a fi decrepit/ramolit
• A muri de moarte bună = a deceda din cauze naturale, a muri de bătrânețe
• (prov. glum.) Încercarea moarte n-are: moare numai cine-ncearcă = speranța moare ultima
• (pub., eufem.) Moarte albă = a) denumire generică dată stupefiantelor; b) (prin ext.) pericolul reprezentat de stupefiante
• (argou) Moartea pasiunii = chiloți de damă groși, cu picior
• (intl.) Moarte tăcută = gâtuire, sugrumare, strangulare

Traduceri

stingere din viață; deces

Etimologie

Din mort.

Adjectiv

1. forma de feminin plural pentru mort.
2. forma de neutru plural pentru mort.

Referințe

• DEX online