mugi - Wikționar (original) (raw)
De la Wikționar, dicționarul liber
română
Etimologie
Din latină mūgῑre.
Pronunție
- AFI: /mu'ʤi/
Verb
| Conjugarea verbului mugi | |
|---|---|
| Infinitiv | a mugi |
| Indicativ prezentpers. 1 sg. | mugesc |
| Conjunctiv prezentpers. 3 sg. | să mugească |
| Participiu | mugit |
| Conjugare | IV |
I.
- (despre unele animale cornute) a scoate sunete prelungi, caracteristice.
Vitele mugesc.
II.
- (p. anal.) (despre oameni) a striga puternic.
- (despre unele instrumente muzicale, unelte etc.) a produce (prin lovire, frecare, explozie etc.) sunete puternice, supărătoare.
- (despre arme de foc) a bubui puternic.
- (despre ape și despre vânt) a vui puternic.
Sinonime
I.
II.
Cuvinte derivate
Traduceri
(despre animale) a rage; a zbiera
| catalană: mugir (català) cehă: bučet (čeština) daneză: brøle (dansk) engleză: moo (English), bellow (English), low (English) esperanto: muĝi (Esperanto) estoniană: ammuma (eesti) finlandeză: ammua (suomi) franceză: meugler (français), beugler (français), mugir (français) galiciană: mugir (galego) germană: muhen (Deutsch) greacă: μουγκανίζω (Ελληνικά) (mougkanízo) indoneziană: melenguh (Bahasa Indonesia) irlandeză: géim (Gaeilge) islandeză: baula (íslenska) italiană: muggire (italiano) | latină: mugio (Latina) letonă: maurot (latviešu) lituaniană: mūkti (lietuvių) maghiară: múzni (magyar) neerlandeză: loeien (Nederlands) norvegiană: raute (norsk) poloneză: muczeć (polski) portugheză: mugir (português) rusă: мычать (русский) (myčát’) sârbă: мукати (српски / srpski) (mukati) slovacă: bučať (slovenčina) slovenă: mukati (slovenščina) spaniolă: mugir (español) suedeză: råma (svenska) turcă: mölemek (Türkçe) |
|---|