nota - Wikționar (original) (raw)
De la Wikționar, dicționarul liber
română
Etimologie
Din franceză noter < latină notare.
Pronunție
- AFI: /no'ta/
Verb
| Conjugarea verbului nota | |
|---|---|
| Infinitiv | a nota |
| Indicativ prezentpers. 1 sg. | notez |
| Conjunctiv prezentpers. 3 sg. | să noteze |
| Participiu | notat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a însemna, a consemna ceva în scris.
- (v.tranz.) a însemna, a marca ceva prin semne, simboluri etc.
- (v.tranz.) a transcrie o melodie cu ajutorul notelor și a altor semne convenționale.
- (v.tranz.) a aprecia pe cineva sau rezultatele cuiva prin note, calificative.
- (v.tranz.) a însemna pe cineva undeva în vederea sancționării lui.
- (v.tranz.) a semnala, a sublinia ceva; a reține, a memora.
Cuvinte derivate
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online