orient - Wikționar (original) (raw)
De la Wikționar, dicționarul liber
Wikipedia
română
Etimologie
Din franceză orient < latină oriens, orientis, germană Orient.
Pronunție
- AFI: /o.ri'ent/
Substantiv
| Declinarea substantivului orient | ||
|---|---|---|
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | orient | invariabil |
| Articulat | orientul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | orientului | invariabil |
| Vocativ | orientule | invariabil |
- unul dintre cele patru puncte cardinale, situat în direcția în care răsare soarele; răsărit, est; (p.ext.) spațiul geografic situat la est față de un punct de referință (îndeosebi Asia și estul Africii); nume generic pentru țările sau popoarele din acest spațiu.
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online