plăcea - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină placere.

Pronunție

• AFI: /pləˈʧe̯a/

Verb

1. (v.intranz. și tranz.) (cu subiectul logic în dativ) a agrea sau a fi agreat, a simpatiza sau a fi simpatizat.
2. a avea sau a trezi un sentiment de admirație, de plăcere, de iubire față de o persoană de sex opus, a-i fi drag, a îndrăgi.
   Îmi place de tine.
3. a avea un sentiment de satisfacție, de mulțumire, de delectare; a-i fi agreabil, a-i fi pe plac.
   Îi place să meargă la vânat.
4. a-i conveni.
5. a vrea, a dori.

Sinonime

• simpatiza, iubi, pofti, conveni

Antonime

• dezgusta, displăcea

Cuvinte derivate

• displăcea
• neplăcere
• neplăcut
• plac
• plăcere
• plăcut

Expresii

• Știi că-mi placi? sau că mi-ai plăcut? = exprimă mirarea, dezaprobarea în fața unei propuneri, a unei afirmații etc. care nu-ți convine, cu care nu ești de acord etc.
• Îmi place să cred că... = sper să...

Traduceri

Etimologie

Din plăcea.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru plăcea.

Referințe

• DEX online: „plăcea”