plan - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

Wikipedia

Wikipedia

română

Etimologie

Din franceză plan < latină planus.

Pronunție

Substantiv

Declinarea substantivului plan
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ plan planuri
Articulat planul planurile
Genitiv-Dativ planului planurilor
Vocativ planule planurilor
  1. proiect elaborat cu anticipare, cuprinzând o suită ordonată de operații destinate să ducă la atingerea unui scop; program (de lucru).
  2. distribuție metodică a părților componente ale unei lucrări științifice, literare, ale unei expuneri etc.
  3. (geom.) suprafață care conține în întregime orice dreaptă care trece prin două puncte oarecare ale sale.
  4. fiecare dintre planurile, în general verticale, perpendiculare pe direcția privirii, în care se găsește sau pare că se găsește un obiect și care reprezintă adâncimea sau depărtarea în perspectivă; (spec.) element al filmării cinematografice, care reprezintă apropierea sau depărtarea obiectului față de aparatul de filmat.
  5. (cinema) element al montajului, reprezentând porțiunea de peliculă imprimată în timpul unei singure funcționări a aparatului de filmat (între o pornire și o oprire).
  6. delimitare a mărimii încadraturii în raport cu mărimea omului în cadru prin stabilirea unor termeni convenționali.
  7. suprafață netedă a unui corp; corp care prezintă o astfel de suprafață.
  8. desen tehnic care cuprinde reprezentarea grafică, la o anumită scară, a unui teren, a unei construcții, a unei mașini etc.
  9. (reg.) ogor, parcelă.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

Expresii

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului plan
Singular Plural
Masculin plan plani
Feminin plană plane
Neutru plan plane
  1. fără asperități, neted, drept; care prezintă o suprafață netedă.

Cuvinte compuse

Traduceri

Referințe

Categorii: