prepune - Wikționar (original) (raw)
De la Wikționar, dicționarul liber
română
Etimologie
Din latină praepōnĕre (după pune).
Pronunție
- AFI: /pre'pu.ne/
Verb
| Conjugarea verbului prepune | |
|---|---|
| Infinitiv | a prepune |
| Indicativ prezentpers. 1 sg. | prepun |
| Conjunctiv prezentpers. 3 sg. | să prepună, prepuie |
| Participiu | prepus |
| Conjugare | III |
- (v.tranz.) (pop.) a bănui pe cineva sau ceva, a suspecta; a presupune ceva.
- a prevesti.
- (rar) a însărcina pe cineva cu o funcție; a propune într-o funcție.
Sinonime
- 1: bănui, îndoi, presupune, suspecta
- 2: prevesti, prezice, profetiza, profeți, proroci
- 3: propune, recomanda
Cuvinte derivate
Paronime
Traduceri
a suspecta, a bănui