provoca - Wikționar (original) (raw)
De la Wikționar, dicționarul liber
română
Etimologie
Din latină provocare. Confer franceză provoquer.
Pronunție
- AFI: /pro.voˈka/
Verb
| Conjugarea verbului provoca | |
|---|---|
| Infinitiv | a provoca |
| Indicativ prezentpers. 1 sg. | provoc |
| Conjunctiv prezentpers. 3 sg. | să provoace |
| Participiu | provocat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a ațâța, a întărâta, a incita pe cineva (sfidându-l); spec. (jur.) a aduce pe cineva (prin acte de violență, lezarea demnității sau alte fapte ilicite) într-o stare de surescitare favorabilă comiterii unei infracțiuni.
Îl provoacă la luptă. - a avea drept urmare; a determina, a constitui, a cauza, a prilejui, a pricinui.
Injecția i-a provocat o senzație de înviorare. - (spec.) a produce intenționat un eveniment, un proces, un fenomen; a stârni.
A provoca cuiva o supărare. - a chema, a invita pe cineva să participe la o competiție, la o întrecere.
Sinonime
- 1: instiga, asmuți, chema, invita, (înv.) provocarisi
- 2: cauza, crea, da, determina, face, pricinui, produce, stârni
- 3: cauza, pricinui, produce, (pop.) cășuna, (înv.) trage
Cuvinte derivate
Traduceri
Etimologie
Din provoca.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru provoca.