pudra - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din pudră. Confer franceză poudrer.

Pronunție

Verb

Conjugarea verbului pudra
Infinitiv a pudra
Indicativ prezentpers. 1 sg. pudrez
Conjunctiv prezentpers. 3 sg. să pudreze
Participiu pudrat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) da cu pudră (pe față), a (se) farda cu pudră; a (se) pudrui.
  2. (v.tranz.) a acoperi cu un strat subțire de pulbere (de făină, de zahăr etc.).

Cuvinte derivate

Traduceri

Anagrame

Referințe