recolta - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză récolter.

Pronunție

Verb

Conjugarea verbului recolta
Infinitiv a recolta
Indicativ prezentpers. 1 sg. recoltez
Conjunctiv prezentpers. 3 sg. să recolteze
Participiu recoltat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a strânge, a aduna, a culege recolta.
  2. (v.tranz.) (fig.) a culege roadele, a se bucura de un lucru realizat.
  3. (v.tranz.) (med.) a lua sânge, spută, urină etc. de la oameni sau de la animale, pentru a le supune unor examene de laborator.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Traduceri

Anagrame

Referințe