refuza - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză refuser.

Pronunție

Verb

Conjugarea verbului refuza
Infinitiv a refuza
Indicativ prezentpers. 1 sg. refuz
Conjunctiv prezentpers. 3 sg. să refuze
Participiu refuzat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a respinge (ceva sau pe cineva), a nu accepta, a nu primi ceva ce ți se oferă.
  2. (v.tranz.) a nu da ceva ce ți se cere, a nu consimți la ceva, a nu voi să faci ceva.
  3. (v.tranz.) (construit cu dativul) a se priva de ceva, a renunța la ceva.

Cuvinte derivate

Traduceri

Anagrame

Referințe