renume - Wikționar (original) (raw)
De la Wikționar, dicționarul liber
română
Etimologie
Din franceză renom.
Pronunție
- AFI: /re'nu.me/
Substantiv
| Declinarea substantivului renume | ||
|---|---|---|
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | renume | renume |
| Articulat | renumele | renumele |
| Genitiv-Dativ | renumelui | renumelor |
| Vocativ | ' | ' |
- apreciere publică înaltă (a unei persoane sau a unui lucru) pentru calități deosebite; slavă; faimă; reputație; populari-tate.