rezulta - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză résulter.

Pronunție

Verb

Conjugarea verbului rezulta
Infinitiv a rezulta
Indicativ prezentpers. 1 sg. -
Conjunctiv prezentpers. 3 sg. să rezulte
Participiu rezultat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a urma, a apărea ca o consecință logică; a decurge din..., a reieși, a izvorî.
  2. (v.intranz.) (mat.; mai ales la calculele aritmetice) a avea drept rezultat; a ieși, a da.

Cuvinte derivate

Traduceri

Etimologie

Din rezulta.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru rezulta.

Anagrame

Referințe