sac - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Din latină saccus.

Declinarea substantivului sac
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sac	saci
Articulat	sacul	sacii
Genitiv-Dativ	sacului	sacilor
Vocativ	sacule	sacilor

obiect confecționat din pânză, din hârtie rezistentă, din material plastic etc., folosit la păstrarea și la transportarea unor produse; conținutul unui astfel de obiect; obiectul împreună cu conținutul lui.
(fig.) (cu determinări introduse prin prep. „cu” sau „de” care arată felul) cantitate mare, grămadă.
pânză de fuior, de câlți sau de buci din care se fac sacii.
geantă mare de pânză, de piele etc. în care se pun lucrurile necesare pentru o călătorie.
unealtă de pescuit făcută dintr-o rețea de sfoară în formă de sac cu fundul adânc și cu gura ținută deschisă printr-un arc de lemn.

Sac fără fund = a) om lacom, nesățios; b) om care știe și povestește multe snoave, anecdote, glume
A da de fundul sacului = a sărăci
A prinde (pe cineva) cu mâța (sau cu mâna) în sac = a surprinde (pe cineva) în momentul când săvârșește o faptă rea
A (-și) dezlega sacul = a se destăinui