semna - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză signer (după semn).

Pronunție

Verb

Conjugarea verbului (se) semna
Infinitiv a (se) semna
Indicativ prezentpers. 1 sg. (mă) semnez
Conjunctiv prezentpers. 3 sg. să (se) semneze
Participiu semnat
Conjugare I
  1. (v.tranz. intranz. refl.) a (se) iscăli pentru confirmare, a certifica punând o iscălitură.

Cuvinte derivate

Traduceri

Anagrame

Referințe