statut - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză statut < latină statutum.

Pronunție

Substantiv

Declinarea substantivului statut
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ statut statute
Articulat statutul statutele
Genitiv-Dativ statutului statutelor
Vocativ statutule statutelor
  1. act sau ansamblu de dispoziții cu caracter oficial, prin care se reglementează scopul, structura și modul de funcționare al unei organizații, societăți, asociații etc.; (p.gener.) lege, regulament.
  2. (în sociologie) (și în sintagma statut social) locul pe care îl ocupă un individ într-un sistem social dat și la un anumit moment; status.
  3. (spec.) (înv.) constituție.

Cuvinte compuse

Traduceri

Referințe