stimula - Wikționar (original) (raw)
De la Wikționar, dicționarul liber
română
Etimologie
Din franceză stimuler < latină stimulare.
Pronunție
- AFI: /sti.muˈla/
Verb
| Conjugarea verbului stimula | |
|---|---|
| Infinitiv | a stimula |
| Indicativ prezentpers. 1 sg. | stimulez |
| Conjunctiv prezentpers. 3 sg. | să stimuleze |
| Participiu | stimulat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a face să crească energia, randamentul; a da avânt, a îndemna, a incita, a încuraja.
Aprecierile lui m-au stimulat să...
Îi stimuleze spre noi realizări. - a mări activitatea unei funcții organice, a activa, a excita un organ, o funcție.
Totul îl stimulează să procedeze astfel.
Cine vă stimulează în luptă?
Sinonime
- 1: excita, activa, îmbia, îmboldi, impulsiona, încuraja, îndemna, (livr.) emula, incita, (grecism înv.) parachinisi
- 2: (fig.) împinge, (pop. fig.) înghimpa, mișca, îmbărbăta, încuraja, îndemna, însufleți, susține, (înv.) insufla, mângâia, semeți
Antonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a îndemna, a încuraja; a impulsiona
a excita, a activa un organ, o funcție etc.
Etimologie
Din stimula.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru stimula.