tău - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

Wikipedia

română

Din maghiară tó.

Declinarea substantivului tău
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tău	tăuri
Articulat	tăul	tăurile
Genitiv-Dativ	tăului	tăurilor
Vocativ	tăule	tăurilor

Din latină tuus, tua.

(pron.pos.) (precedat de art. „al”, „a”, „ai”, „ale”) înlocuiește numele obiectului posedat și numele celui căruia i se adresează vorbitorul.
A ta e cartea.
(pron.pos.) (la pl.) preocupările, deprinderile, opiniile etc. persoanei căreia i se adresează vorbitorul.
(pron.pos.) (pop.; la m. sau f.) soțul sau soția persoanei căreia i se adresează vorbitorul.
(pron.pos.) (la m. pl.) familia de care ține persoana căreia i se adresează vorbitorul; rudele, prietenii, partizanii ei.
Nu-ți dau voie ai tăi să vii.
(pron.pos.) (la m. sau f. sg.) lucrurile personale, proprietatea, avutul persoanei căreia i se adresează vorbitorul.

(în legătură cu verbe ca „a rămâne”, „a fi” etc.) Pe-a ta = așa cum vrei tu, cum dorești tu

(adj.pos.) (precedat de art. „al”, „a”, „ai”, „ale” când stă înaintea substantivului nearticulat sau când este separat de substantiv prin alt cuvânt). care este al celui căruia i se adresează vorbitorul, indicând posesiunea (casa ta), apartenența (țara ta), dependența în legătură cu termeni care denumesc persoane considerate în raportul lor față de persoana căreia i se adresează vorbitorul (frații tăi).
(adj.pos.) (cu valoare subiectivă)
Călătoria ta va fi grea
(adj.pos.) (cu valoare obiectivă)
Grija ta n-o poartă nimeni
(adj.pos.) (precedat de cuvinte cu valoare prepozițională)
Împotriva ta