tale - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Derivat regresiv din tău.

Pronunție

• AFI: /ˈta.le/

Pronume

1. forma de feminin plural pentru tău.
2. forma de neutru plural pentru tău.

daneză

(dansk)

Etimologie

Din nordică veche tala.

Pronunție

• AFI: /taːlə/
• AFI: /ˈtˢæːlə/

Substantiv

1. cuvântare, vorbire, discurs, rostire

Verb

tale, (imperativ tal, infinitiv at tale, prezent taler, trecut simplu talte, participiu trecut har talt)

1. a ține o cuvântare, un discurs
2. a vorbi, a spune

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie, care provine din engleza veche talu < proto-germanică *talō(n).

Pronunție

• AFI: /ˈteɪl/

Substantiv

tale, pl. tales

1. (înv.) număr
2. (înv.) raport; băgare de seamă, atenție
3. (înv.) vorbire; limbă, limbaj
4. (înv.) conversație, discurs, discuție, convorbire
5. (jur., înv.) declarație
6. (rar sau înv.) calcul, estimare, evaluare, enumerare
7. (rar sau înv.) sumă, total
8. (rar sau înv.) versiune, variantă; raport
9. istorisire, poveste, fabulă, basm, legendă
   Don't tell tales!
10. poveste
    The Canterbury Tales.
11. socoteală

Sinonime

• 1: number
• 2: account
• 3: language
• 4: speech, statement
• 5: declaration
• 6: enumeration
• 7: sum
• 8: report; version
• 9: story
• 10: enumeration

Cuvinte derivate

• talebearer
• talebearing
• talebook
• taleful

Cuvinte compuse

• telltale
• fairy tale, fairytale
• tall tale
• folk tale, folktale

Expresii

• tell tales

Etimologie

Din engleza medie talen, care provine din engleza veche talian < proto-germanică *talōnan.

Verb

1. (reg. sau înv.) a vorbi, a convorbi; a istorisi
2. (reg., în dialectul scoțian) a considera, a crede, a presupune

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină tālis.

Pronunție

• AFI: /'tale/

Adjectiv

1. astfel (de), atare, asemenea

Cuvinte apropiate

• talaltro
• talché
• talmente
• talora
• taluno

Expresii

• il signor Tal dei Tali

Referințe

• Treccani.it

norvegiană

(norsk)

Etimologie

Din nordică veche tala.

Pronunție

• AFI: /taːlə/
• AFI: /ˈtˢæːlə/

Substantiv

tale

1. cuvântare, vorbire, discurs, rostire

Cuvinte compuse

• tordentale
• trontale

Verb

tale, (prezent taler, trecut simplu talte, participiu trecut talt, participiu prezent talende, imperativ tal)

1. a ține o cuvântare, un discurs
2. a vorbi, a spune

Cuvinte derivate

• baktale
• taletrengt